Viața comunității de romi din cartierul bucureștean Ferentari, dincolo de stereotipuri
Mai mulți tineri creativi din cartierul Ferentari au fost invitați să scrie articole despre cultura romă, în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” („Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru, cu sprijinul Granturilor SEE 2014-2021. Alexia Șerban, Vlad Roșianu, Andreea Violeta Petre, Nicoleta Ghiță (aka Niko G.), Georgiana Vatală și Anca Văleanu sunt șase astfel de tineri, care au acceptat invitația și au publicat deja pe site-ul proiectului 14 articole. Multe dintre acestea au fost preluate de publicații online precum vice.com, IQAds.ro, galasocietatiicivile.ro sau local.cultartes.com. Implicarea lor a fost motivată de dorința de a-și face cunoscute pasiunile și de a vorbi despre lucrurile în care cred, de a promova cultura romă și modele de succes din comunitate, într-un mod care să-i inspire și pe alții.
În articolele lor, cei șase tineri vorbesc despre holocaustul romilor, despre trupa de teatru PlayHood, în cadrul căreia sute de tineri, prin reprezentațiile lor, au pus o oglindă în fața societății românești, prezintă interviuri cu activiste și lidere comunitare din Ferentari sau frânturi din viața cotidiană a cartierului, cu tristețile și bucuriile ei.
De exemplu, în fotoreportajul său, intitulat ”Dintr-un capăt de lume, un nemărginit Univers”, Vlad Roșianu surprinde naturalul și firescul unei zile petrecute împreună cu familia. Fotografa Ioana Moldovan, îndrumătorul său pe partea de fotografie documentară, l-a ajutat pe Vlad să capteze în imagini și cuvinte, emoțiile și semnificațiile momentului. Vlad are 18 ani și este pasionat de fotografie și de teatru, fiind membru al trupei PlayHood. În timp ce învăța pe cont propriu să devină fotograf profesionist, lucra și ca vânzător la un supermarket, pentru a-și putea continua studiile școlare. Despre pasiunea lui pentru fotografie și despre modul în care a primit susținere atunci când se aștepta mai puțin, a scris anterior în articolul ”Expoziția improbabilă”.
Redăm și noi mai jos fotoreportajul lui Vlad Roșianu, publicat în luna decembrie 2021, pe portalul Cultartes.com.
Dintr-un capăt de lume, un nemărginit Univers. Fotoreportaj de Vlad Roșianu
E sâmbătă, într-un început friguros de octombrie, iar prin geamul de la bucătărie, observ oameni trecând zgribuliți pe stradă. Vremea neprietenoasă te invită parcă să rămâi în casă. Astăzi, mama face 49 de ani. Este prima oară când putem să aniversăm ziua de naștere a cuiva în liniște.
Strânși cu toții la căldură, ne bucurăm de noua atmosferă de acasă. În familia mea, zilele de naștere începeau haotic și se terminau cu certuri și scandaluri. Cauza principală era tatăl meu. Era beat mereu. Acum un an și ceva de zile, părinții mei au divorțat. Tata a plecat de acasă. Nu știm unde. Acum însă e liniște.
Anul acesta am vrut să o răsfăț pe mama de ziua ei. O merită. Cu ceva bani strânși și bursa de la liceu, am făcut tot posibilul să-i cumpăr un cadou frumos. Am mai luat prăjituri, suc, pizza și șampanie.
Suntem mulți de data asta. Au venit mătușa, prietena mea cu sora ei, verișoara mea cu cea mică, Mira. Ea e în centrul atenției. Când râde sau chicotește aduce zâmbet în fiecare dintre noi. Râdem, glumim, ne uităm peste poze, ne bucurăm de căldura care se emană atunci când suntem împreună. Mamaie e cea mai fericită când ne vede pe toți la un loc.
Tot privind-o pe Mira cum râde și maimuțărindu-ne cu toții pe lângă ea, aproape că am uitat de tort, iar tăierea lui era un moment mult așteptat. Am înțeles cât de obositor și de greu este să ai grijă de un copil. În timpul petrecerii, am făcut cu schimbul, când în brațe la mămica, când în brațe la tati, la mamaie sau la mama mea.
Tiți ne privește curios cu ochișorii săi mici și maronii. E porcușorul de Guineea al familiei, „copilul” nostru, cum îmi mai place să îl alint. E puțin speriat de noii veniți, dar pentru că a fost cuminte, a primit și el doi morcovi.
Mă gândesc ce frumos e să te poți bucura de o atmosferă plăcută și caldă în familie. Și pare că toată lumea se simte bine.
E seară acum și invitații au plecat. Mama și prietena mea petrec ca fetele. Și-au făcut măști de față și stau de vorbă. Iar eu mă bucur de liniștea acestui sfârșit de zi.
Într-o sâmbătă friguroasă de octombrie, mama mea a avut cea mai frumoasă zi de naștere.
