INTERVIUL LUNII AUGUST. Paul Marcu, DGASPC Ialomița: “Cea mai frumoasă recompensă a activității noastre este atunci când reuşim să facem copiii din comunităţile sărace să zâmbească”

Inaugurăm azi o rubrică nouă, în care stăm de vorbă cu oameni implicați în proiectele pe care le finanțăm și care au lucruri interesante de povestit despre ce și-au propus să realizeze cu sprijinul Granturilor SEE și Norvegiene. Interlocutorul nostru din luna august este domnul Paul Marcu, Director general al Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița, manager al proiectului VIP – PLUS „Voluntariat – Iniţiative – Profesionalism pentru calitate în serviciile de zi destinate copiilor din comunităţile vulnerabile”, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea sa de a ne răspunde la întrebări și căruia îi urăm succes în implementarea proiectului.

 
FRDS: Domnule Marcu, sunteți la al doilea proiect finanțat de Fondul Român de Dezvoltare Socială, prin intermediul Granturilor SEE, și pe care îl gestionați în calitate de manager de proiect. Primul proiect a fost finanțat prin intermediul Granturile SEE 2009-2013, iar cel actual prin Granturile SEE 2014-2021. Există vreo legătură între cele două proiecte? Dacă da, care ar fi aceasta?  Ce diferă, pe de altă parte, în ceea ce privește obiectivele și abordările propuse de cele două proiecte?

Paul Marcu: Atât proiectul precedent, cât și cel actual se adresează copiilor vulnerabili şi comunităţilor cu pondere ridicată a populaţiei de etnie romă, scopul principal fiind prevenirea abandonului şcolar. Acest lucru a fost și va fi făcut nu doar prin activități directe cu copiii, ci şi prin formarea şi informarea tuturor factorilor implicaţi în această problematică. Vorbim de cadre didactice, autorităţi locale, voluntari din comunitate, personalul centrelor de zi, lideri formali şi informali din comunităţile de romi. Dacă în cazul primului proiect intervenţia s-a realizat doar în judeţul Ialomiţa, în 35 de comunităţi sărace, cu procent ridicat al populaţiei de etnie romă, constituindu-se o „reţea judeţeană VIP”, în proiectul actual ne extindem intervenţia în județul Ialomița și în alte 3 judeţe – Arad, Buzău şi Mureş – realizând o reţea interjudeţeană, denumită „VIP PLUS”, în care sunt antrenate 9 centre de zi. S-a trecut practic la altă etapă, extinsă geografic, de data aceasta intervenţia realizându-se la nivelul centrelor de zi, care oferă servicii în principal copiilor de etnie romă, dar care au ca scop principal tot prevenirea abandonului şcolar şi educaţia copiilor. Astfel, abordarea este puţin diferită, în sensul că fomarea/ informarea vizează în principal personalul centrelor de zi, a părinţilor, liderilor romi şi membrilor comunităţilor în care funcţionează aceste centre. 

FRDS: Cum s-a născut, concret, acest al doilea proiect? Cum au fost cooptați partenerii actuali și cum ați ales județele în care să interveniți?

Paul Marcu: Practic, ideea acestui proiect a pornit de la experienţa plăcută pe care am avut-o prin implementarea primului proiect, când multe cadre didactice, care au beneficiat de formare, ne-au întrebat când vom mai face un astfel de proiect, spunând că, în general, au parte foarte rar de un program de formare, iar atmosferă deschisă, informaţiile şi schimbul de experienţă pe care le-au obţinut au reprezentat un  câştig, atât în plan personal, cât şi profesional. Aşa că, în momentul în care am aflat de lansarea Programului Dezvoltare locală și de linia de finanțare “Creșterea incluziunii și abilitarea romilor”, ne-am hotărât să o accesăm, având în vedere că dezvoltarea centrelor de zi reprezintă o nevoie la nivelul judeţului. Cum parteneriatul era un aspect important, ne-am orientat spre alte Direcții de Asistență Socială, din județe unde există numeroase comunități de romi în dificultate. Esenţial a fost interesul comun, al nostru și al partenerilor de proiect din Arad, Buzău şi Mureş, de a lucra în reţea şi „a învăţa” împreună, şi ne-am bucurat că suntem din regiuni diferite şi din judeţe cu experienţe diferite. În ce priveşte Centrul de Resurse și Informare pentru Profesiuni Sociale (CRIPS), partenerul nostru din mediul ONG, fiind un vechi partener în implementarea de proiecte şi nu numai, fiind alături de noi şi în primul proiect derulat prin Granturile SEE 2009-2013, ne-am dat seama încă de la început că ne dorim continuarea colaborării, cu atât mai mult cu cât experienţa acestui ONG în activitățile de formare și de elaborare de metodologii se pliază foarte bine pe nevoile proiectului.

FRDS: În cadrul proiectului, sprijiniți copii din centre de zi din 4 județe. Este diferită problematica cu care se confruntă acești copii, de la un județ la altul și, implicit, sprijinul pe care îl oferiți acestora prin intermediul proiectului? În ce ar consta aceste diferențe, acolo unde ele se manifestă, și cum le gestionați la nivel de proiect? Este posibilă o abordare unitară la nivel național a problematicii abandonului școlar în rândul copiilor, în special a  celor de etnie romă, sau se impun abordări specifice?

Paul Marcu: În principiu abordarea este unitară. Activităţile din cele 4 județe sunt similare, diferenţa  dintre ele fiind dată de numărul de beneficiari cu care centrele din fiecare județ lucrează. O dificultate întâmpinată este aceea că, în cazul unor centre cu un număr ridicat de beneficiari, mobilizarea acestora să participe la activități este mai greu de realizat. Concret, în cele 9 centre se desfăşoară o paletă largă de activităţi de abilitare destinate copiilor şi părinţilor de etnie romă, multe dintre acestea putând deveni modele de bune practici. Cu sprijinul CRIPS, vom „culege” din reţeaua VIP PLUS modele de activităţi uşor de replicat în orice centru de zi, care vor fi incluse într-un ghid practic destinat profesioniştilor din aceste servicii sociale, instrument care va fi disponibil pe site-ul proiectului, http://www.vip-plus.crips.ro/.

FRDS: Proiectul a demarat în luna decembrie 2020, așadar este la început. Cum au reacționat copiii la activitățile în care i-ați implicat? Dar părinții lor?  

Paul Marcu: Aşa este, proiectul este la început, dar suntem mândri de evoluţia atitudinii personalului din centrele de zi şi a autorităţilor locale, care au realizat treptat beneficiile unui astfel de proiect şi au răspuns de fiecare dată la iniţiativa personalului din echipele mobile, de a organiza activităţi de abilitare pentru copii şi părinţi. Aş menţiona doar câteva dintre activităţile pe care le considerăm relevante din punct de vedere al obiectivelor proiectului nostru: activităţi de remediere şcolară, în contextul în care învăţământul online a adus lacune în cunoștințele elevilor, “Să învăţăm să mâncăm sănătos” – activităţi de educaţie pentru sănătate, activităţi cu părinţii, în care aceştia au fost informaţi cu privire la caracteristicile de dezvoltare ale copiilor şi la nevoile lor, în funcţie de vârstă, activităţi de petrecere a timpului liber şi de socializare, utile mai ales în această perioadă, când practic copiii au uitat să relaţioneze, petrecând cea mai mare parte din timp în faţa calculatorului sau la televizor etc. Considerăm că impactul acestui proiect este însemnat, pentru că a venit într-o perioadă în care unele centre de zi ofereau servicii mai mult online sau la domiciliul beneficiarilor, copiii ajungând să interacţioneze foarte puţin, iar rolul acestui proiect a fost tocmai de a-i aduce iar împreună, bineînţeles cu respectarea regulilor impuse de prevenirea infecţiei cu SARS-COV 2, dar şi cu oferirea bucuriei de a face împreună lucruri, de a fi împreună, stimulându-se unul pe altul şi lucrând în echipă.

FRDS: Ce vă propuneți să schimbați/ îmbunătățiți în viața copiilor, părinților și profesioniștilor din sistemul de protecție a copilului incluși în proiect, în cei doi ani de implementare a proiectului?

Paul Marcu: Ne dorim ca, în urma participării lor la activitățile din proiect, copiii să devină motivaţi faţă de educaţie şi şcoală, să-şi dorească să se bucure de copilărie, să înveţe să relaţioneze cu cei de vârsta lor şi să-şi însuşească o serie de valori morale, cum sunt altruismul şi solidaritatea, iar părinţii să realizeze că educaţia reprezintă arma cea mai importantă în depăşirea propriei condiţii. De asemenea, ne-am propus elaborarea şi punerea la dispoziţie profesioniştilor care lucrează cu copiii, din cadrul DGASPC-urilor şi centrelor de zi, a unor ghiduri de intervenţie şi a unor modele de bună practică, prin promovarea în mediul virtual a activităţilor pe care le desfăşoară fiecare centru de zi inclus în proiect.

FRDS: Cu ce probleme vă confruntați, la început de drum?

Paul Marcu: Au fost mai mult probleme de ordin administrativ, în sensul că au fost întârzieri în aprobarea bugetului la nivel naţional şi judeţean, aferent anului 2021, motiv pentru care s-au decalat puţin achiziţiile prevăzute în proiect, lucru care a fost depăşit prin accelerarea acestora, după aprobarea bugetului, la sfârşitul lunii aprilie. Unele greutăţi au fost legate şi de funcţionarea parteneriatului, mai ales la început, până am reuşit să găsim modalitatea cea mai bună de comunicare şi am ajuns să ne cunoaştem mai bine. Sunt probleme inerente oricărui început, dar cu dedicare, răbdare şi profesionalism şi în primul rând cu suport din partea experţilor Fondului Român de Dezvoltare Socială, problemele au fost şi vor fi depăşite, chiar dacă vor mai apărea.

FRDS: Ce vă motivează pe dumneavoastră și pe ceilalți oameni din echipă să începeți un proiect nou, să îl duceți la bun sfârșit, să începeți și să terminați fiecare nouă zi de lucru cu optimism?

Paul Marcu: Cel mai mult mă motivează dorinţă pe care o observ la personalul implicat în echipele de proiect, de a schimba lucrurile, de a îmbunătăţi viaţa beneficiarilor de servicii sociale, entuziasmul lor fiind molipsitor şi mobilizator. În plus, încă de la începutul activităţii mele de director, adică din anul 1997, am avut ca ţel să reuşesc, cu paşi mărunţi, dar siguri, să fac ce este mai bine pentru fiecare copil/persoană dezavantajată social. Eu cred că este important să ţii cont că angajaţii pe care îi coordonezi reprezintă persoanele prin care tu poţi să-ţi pui în aplicare ideile, dar şi o sursă de inspiraţie pentru noi idei, iar prin aplecarea cu răbdare asupra fiecăruia şi alocarea de timp pentru cunoaşterea lor, ajungi să cunoşti ce îi motivează cel mai bine şi cum poţi să-i faci să termine şi să înceapă fiecare zi de lucru cu optimism şi entuziasm. Cred că accesarea şi implementarea de proiecte, deşi nu este deloc uşor de realizat, poate aduce plus valoare asistenţei sociale din judeţul Ialomiţa, iar  rezultatele şi impactul pe care le vei obţine prin implementare, te fac pur şi simplu să uiţi toate greutăţile pe care le-ai avut anterior. Îmi aduc aminte cu drag de reacţia copiilor din câteva comunităţi sărace când au mers în excursie la mare, în cadrul primului proiect, teama lor, dar şi bucuria cu care se apropiau de valuri. Cred că zâmbetele lor merita tot efortul şi este principalul motiv pentru care ne dorim de fiecare dată să mergem mai departe, pentru a-i face pe cât mai mulţi copii să zâmbească.  

FRDS: Cu siguranță, că în urma acestui proiect vor rămâne și lucruri nerezolvate sau care vor trebui îmbunătățite. Deși cel actual este la început, vă gândiți deja la un nou proiect?

Paul Marcu: Cu siguranţă vor rămâne multe lucruri nerezolvate. Asistenta socială este un domeniu în dinamica, se rezolvă unele probleme, dar apar altele. Aşa că, pe viitor ne dorim să accesăm proiecte care să vizeze în principal educaţia părinţilor copiilor în situații dezavantajate. Ne-am dori să apară şi programe care să susţină copiii cu dizabilităţi şi familiile acestora, dar şi unele care să abordeze tema bullyingului în şcoală şi a dezvoltării personale a copiilor, precum şi a responsabilizării părinţilor cu privire la educaţia copiilor. Mai sunt în continuare multe nevoi de formare a personalului, şi aş pune accentul pe formarea de echipe interdisciplinare. Nu cursuri separate pentru cadre didactice, cadre medicale, respectiv pentru personalul din servicii sociale, ci cursuri şi activităţi care să stimuleze munca în echipă în interesul copilului.