INTERVIUL LUNII SEPTEMBRIE. Zâna Barău, Asociația de Arte și Spiritualitate ZAN ART: “Scopul proiectului este să înzestreze copiii şi tinerii cu încrederea, motivaţia şi abilităţile necesare de a face faţă şcolii şi vieţii într-un mod mai bun”

În cadrul rubricii INTERVIUL LUNII, inaugurată în luna august, ne-am propus să stăm de vorbă cu oameni implicați în proiectele pe care le finanțăm și care au lucruri interesante de povestit despre ce și-au propus să realizeze cu sprijinul Granturilor SEE și Norvegiene. Interlocutorul nostru din luna septembrie este doamna Zâna Barău, președinte al Asociației de Arte şi Spiritualitate ZAN ART, manager al proiectului “IMPACT: Incluziune şi Motivare Prin Arte a Copiilor şi Tinerilor”, căreia îi mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde la întrebări și îi urăm succes în implementarea proiectului.

FRDS: Întâi de toate, pentru aceia care nu vă cunosc, vă rugăm să ne spuneţi câteva cuvinte despre organizaţia dvs. şi să plasaţi proiectul pentru care aţi primit finanţare prin Programul Dezvoltare locală în contextul general al activităţilor precedente şi a celor actuale ale Asociaţiei de Arte şi Spiritualitate ZAN ART.

Zâna Maria Barău: Asociația de Arte şi Spiritualitate ZAN ART promovează teatrul, filmul, dansul, pictura, sculptura, muzica şi în principal artele participative pentru tineri şi adulţi, ca mijloc de cunoaştere, expresie și dezvoltare personală, de aprofundare a unor teme precum drepturile omului şi de promovare a acestora, de comunicare a ideilor, mesajelor, idealurilor, ca formă de dialog intercultural, de educaţie non-formala și includere socială. Proiectul derulat în prezent, “IMPACT: Incluziune şi Motivare Prin Arte a Copiilor şi Tinerilor”, finanțat prin Programul Dezvoltare locală, se adresează unui număr de 350 de copii şi tineri cu risc de abandon şcolar sau cerințe educaționale speciale (CES) din 6 judeţe ale ţării, din comunităţi preponderent rurale. Metodele de educaţie non-formala propuse au fost selectate dintre cele deja testate în peste 20 de ţări în proiecte europene de profil adresate tinerilor, cu impact pozitiv semnificativ asupra dezvoltării lor personale, profesionale, culturale și sociale.

FRDS: Proiectul are o arie de intervenţie largă, cuprinzând comunităţi rurale din 6 judeţe. Cum şi de ce aţi ales comunităţile în care interveniţi? Cu ce probleme se confruntau acestea la momentul iniţierii proiectului?

Zâna Maria Barău: Comunele Jibert (judeţul Braşov), Ţepu (judeţul Galaţi), Dragomireşti (judeţul Dâmboviţa) Dumbravă (judeţul Prahova), Rucăr (judeţul Argeş) şi Dobromir (judeţul Constanța) sunt comunităţi în care copiii şi tinerii se confrunta cu situaţii sociale şi economice deficitare, probleme de excluziune socială şi bullying, din cauza etniei rome sau a situaţiei sociale, cazuri de violenţă în familie sau abandon. De exemplu, comună Dobromir este cotată în primele 10 cele mai sărace localităţi din ţară, fără apă curentă, cu populaţie preponderent romă-turcă și cu o rată de abandon şcolar foarte ridicată. Comunităţile în care proiectul intervine includ copii şi tineri care, prin intermediul diferitelor instrumente specifice, beneficiază de protecţie socială, aceştia prezentând nevoi crescute în ceea ce priveşte afecţiunea, dezvoltarea personală, motivaţia pentru şcoală şi viaţa. Centrele înscrise în proiect sunt: Centrul pentru servicii comunitare pentru copilul în dificultate din Rucăr (judeţul Argeş), Centrul de Plasament Dacia din Jibert (judeţul Braşov), Centrul de Plasament din Sinaia – localizat în prezent în localitatea Breaza (judeţul Prahova)-, Centrul de zi pentru copii şi tineri cu dizabilităţi ”Sanse Egale” aflat în Domneşti (judeţul Argeş) şi Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă din Breaza.

FRDS: Pentru a răspunde obiectivelor specifice ale apelului Educaţie incluzivă pentru copii şi tineri în situaţii de risc, apel în cadrul căruia a fost finanţat proiectul dvs., v-aţi asumat să contribuiţi prin proiect la reducerea abandonului şcolar în rândul elevilor din mediul rural, prin implicarea lor în activităţi artistice. Poate, cu adevărat, artă să contribuie în mod relevant la îmbunătăţirea participării şcolare şi la reducerea abandonului şcolar? În ce fel?

Zâna Maria Barău: Folosirea artelor în educaţia non-formală are impact crescut asupra participanţilor, ajutându-i pe copii și tineri să interacţioneze între ei pentru un scop comun, prin exprimare verbală sau nonverbala, reuşind să îşi împărtăşească experienţele. Prin acest tip de educaţie, copiii şi tinerii ajung să se accepte unii pe alţii, prin autocunoaştere şi cunoaşterea celorlalţi, îşi dezvoltă creativitatea şi încrederea în sine, descoperindu-şi sau îmbunătăţindu-şi calităţile participative, cele de comunicare şi de incluziune socială.

Scenetele de teatru-forum au rol atât în dezvoltarea personală, cât şi în cea socială, conducând la aprofundarea unor tematici prin care sunt experimentate roluri adaptate la situaţii din viaţa reală, generând găsirea de soluţii la probleme şi obstacole cu care se confrunta copiii şi tinerii.

O metodă prin care copiii și tinerii îşi dezvoltă abilităţi de colaborare, cooperare, comunicare şi organizare, dezvoltată de-a lungul timpului, constă în creaţia de filme de scurt metraj şi de animaţie, în echipe. Sunt explorate teme şi situaţii din viaţa participanţilor, prin crearea unor poveşti puse în scenă, interpretate, regizate (roluri diferite, în funcţie de abilităţile şi nevoile de învăţare ale fiecăruia).

Prin intermediul artelor, copiii devin conştienţi de faptul că pot mai mult decât îşi imaginau, găsindu-şi motivaţia pentru a reuşi, învaţă paşii ”de la idee la punerea acesteia în practică”, astfel dezvoltându-şi abilităţi în multiple planuri (”learning to learn”, comunicare, lingvistic, dezvoltarea perseverenţei, a abilitaţilor de lucrul în echipă). În acest fel, lucruri înainte dificile devin uşoare, prin îmbunătăţirea de competente care conduc la ameliorarea participării şcolare (reducerea abandonului şcolar) şi a încrederii în faptul că vor face faţă obstacolelor vieţii.

Rezulatele activităţilor copiilor (expoziţii de pictură şi foto, scenete de teatru, filme) ajung la părinţi, la alţi membri ai comunităţii, acţionând pe mai multe nivele, în comunităţile din care aceştia fac parte.

FRDS: Prin proiect oferiţi sprijin atât unor elevi din clasele primare, cât şi unor elevi de gimnaziu. Prin ce diferă problematica abandonului şcolar la cele două niveluri de învăţământ, în şcolile în care interveniţi? Este diferit suportul oferit prin proiect elevilor din aceste două categorii? În ce fel?

Zâna Maria Barău: Problematica abandonului şcolar diferă nu numai de la ciclul primar la cel gimnazial, ci şi de la o comunitate la alta, sau chiar în cadrul aceleiaşi comunităţi, de la un grup la altul, de la un copil la altul. Proiectul promovează ”educaţia de calitate”, sintagma care defineşte educaţia bazată pe nevoile specifice ale beneficiarilor. Prima etapă a proiectului a constat în analiza nevoilor grupurilor ţinta, prin utilizarea de metode creative, chestionare, jocuri, module de ateliere de arte, interviuri cu participanţii. Rezultatele au permis adaptarea activităţilor fiecărui grup, în funcţie de specificul și dinamica acestuia, de nevoile de învăţare, de dezvoltare personală şi de incluziune ale copiilor şi tinerilor.

Deoarece grupurile de copii sunt diferite (grupuri de copii mici, grupuri cu elevi din clase mari), dinamica lucrului este diferită. În cadrul atelierelor creative, elevii din clasele mai mari au tendinţa să se raporteze la situaţii concrete și întâmplări din viaţa lor, utilizând un stil liber de comunicare. De exemplu, în comună Dragomireşti avem grupuri din ciclul primar cu copii extrem de dotaţi, care manifestă o inteligenţă şi profunzime aparte, care doresc să fie utili, să ajute, să contribuie la schimbări sociale prin ceea ce realizează în cadrul proiectului. În alte comunităţi ale proiectului, sunt grupuri care manifesta un alt tip de entuziasm şi alte înclinaţii. Suportul oferit este adaptat la nevoile specifice ale grupurilor ţinta, atât la nevoile individuale, cât şi la cele de grup, astfel încât fiecare copil şi tânăr să se exprime conform abilitaţilor sale, dezvoltându-şi astfel abilitaţi care să îi permită, pe cât posibil, depăşirea obstacolelor personale şi sociale.

FRDS: În pregătirea şi implementarea proiectului aţi implicat şi o organizaţie din Norvegia. Ne puteţi spune, în câteva cuvinte, care sunt beneficiile acestui parteneriat, pentru proiect?

Zâna Maria Barău: Cooperarea Asociaţiei de Arte ZAN ART cu organizaţia norvegiană TERRAM PACIS a început prin utilizarea fondului de relaţii bilaterale de la nivelul Programului Dezvoltare locală, prin intermediul căruia am efectuat o vizită în Oslo, Norvegia, pentru pregătirea proiectului actual şi stabilirea detaliilor parteneriatului. La Oslo au fost planificate şi discutate liniile generale ale proiectului, fiind găsite puncte comune între experienţele celor două organizaţii şi plus valoarea pe care fiecare entitate parteneră o aduce în proiect. Astfel, partenerul norvegian aduce experienţa de promovare a drepturilor omului şi incluziunii sociale prin intermediul educaţiei non-formale, adaptând-o la specificul problemelor din comunităţile locale incluse în proiect şi a grupurilor ţinta. Experienţa de aproximativ 10 ani de lucru în proiecte europene pentru tineret a permis celor doi parteneri să se completeze în activităţi (atât în lucrul cu grupurile ţintă, cât şi în crearea metodologiilor de educaţie şi incluziune socială prin intermediul artelor, de promovare a drepturilor omului, pentru asigurarea sustenabilităţii proiectului şi a impactului acestuia la un nivel mult mai larg), să facă schimb de metode şi să-şi împărtăşească din experienţă şi în ceea ce priveşte nivelul organizaţional, managerial.

FRDS: În acest moment sunteţi în cea de-a noua luna de implementare a proiectului. Puteţi să ne împărtăşiţi câteva dintre problemele cu care v-aţi confruntat şi lecţiile învăţate până acum?

Zâna Maria Barău: Printre obiectivele proiectului se număra promovarea drepturilor omului şi incluziunea socială, tocmai pentru nevoia înţelegerii subiectului atât la nivelul comunităţilor, cât şi la nivel naţional. În atelierele noastre am întâlnit copii de etnie romă foarte talentaţi şi dotaţi, dar care duc cu ei povara excluderii sociale. Ne povestesc despre felul în care sunt respinşi, trataţi, ca şi cum ei ar avea o mai mică însemnătate decât ceilalţi copii, talentele şi calităţile lor, drepturile lor fiind umbrite de prejudecăţile celorlalţi, fie că aceştia sunt colegii lor, părinţi ai acestora, sau alţi membri ai comunităţilor. Situaţiile zilnice de respingere cu care se confrunta copiii de etnie romă lasa urme în psihicul lor, sabotandu-le încrederea în sine. Problema, tratată mereu tacit, chiar dacă este reală, creează segregare şi excludere socială, generează abandon şcolar, iar pe termen lung inegalități culturale, economice și sociale.

Am întâlnit părinţi care îşi susţin copiii în educaţie, care fac eforturi considerabile pentru că ei să îşi continue studiile. Totuşi, anumite tradiţii încă respectate în unele comunităţi determina ca fetele să fie private de finalizarea unor cicluri de învăţământ şi să fie căsătorite de la vârsta de 12 ani, aspect care încurajează abandonul şcolar.

În România, acceptarea de către populaţia majoritară a etniei rome constituie o problemă importantă, în contextul unui nivel scăzut de educaţie în domeniul drepturilor omului. În acest sens, proiectul doreşte să schimbe mentalităţi atât la nivelul comunităţilor în care acţionează, cât şi la nivel larg, pe lângă atelierele adresate copiilor şi tinerilor existând şi o campanie de consitentizare şi de promovare a drepturilor omului, a echitaţii sociale.

FRDS: Dar cea mai mare satisfacţie pe care v-a adus-o, personal, proiectul, până acum, care ar fi?

Zâna Maria Barău: Proiectul este foarte bine primit de către grupurile ţintă, existând nevoia acestui tip de activităţi şi intervenţii în toate comunităţile implicate.  Cea mai mare satisfacţie ne-o aduce bucuria copiilor şi tinerilor beneficiari ai serviciilor furnizate, găsirea sau regăsirea motivaţiei acestora pentru activitatea socială, dorinţa lor de a exprima şi împărtăşi experienţe, gânduri, emoţii, deschiderea lor, discuţiile cu ei, sclipirea din ochi pe care aceştia o au atunci când descoperă că sunt ascultaţi, că sunt importanţi, că părerile, emoţiile şi poveştile lor contează, când descoperă în cadrul activităţilor că pot realiza lucruri pe care nu se aşteptau să le poată realiza, când abordează teme reale din viaţa lor, care nu se aşteptau să fie puse vreodată în discuţie.

Este un proces dinamic de conştientizare, dezvoltare şi creştere pe toate planurile. De cunoaştere şi autocunoaştere. Şi tocmai acesta este scopul proiectului, să înzestreze copiii şi tinerii cărora li se adresează cu încrederea, motivaţia şi abilităţile necesare de a face faţă şcolii şi vieţii într-un mod mai bun.