Planul de Acțiune pentru 2024 – 2029 pentru executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul sănătății mintale, adoptat de Guvernul României
Reușită importantă a unui proiect finanțat de Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului Dezvoltare locală. Este vorba de adoptarea de către Guvernul României a Planului de Acțiune pentru 2024 – 2029 pentru executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul sănătății mintale. Demersul survine și ca urmare a eforturilor depuse de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) în cadrul proiectului “AdaptJust – Justiție accesibilă pentru persoane cu dizabilități”, al cărui scop a fost îmbunătățirea implementării hotărârilor CtEDO și a Deciziilor Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei în materia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi mintale private de libertate.
Astfel, din decembrie, 2022, inițiatorii au organizat, în cadrul proiectului, patru dezbateri privind obligația României de a redacta Planul Național de Acțiune pentru prevenirea relelor tratamente în instituții, la Senatul României – București, Iași, Târgu Mureș și Timișoara. În același timp, în cadrul a 20 de cursuri naționale pentru întărirea capacității specialiștilor în domeniile juridic și psihosocial în vederea implementării hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în materia drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale, peste 500 de specialiști au luat parte la redactarea a 20 de seturi de propuneri referitoare la Planul Național de Acțiune.
„Planul Național de Acțiune este un prim pas către respectarea drepturilor și demnității tuturor persoanelor cu dizabilități mintale, private de libertate în instituții (centre rezidențiale, unități medico-sociale, spitale și/sau secții de psihiatrie, cămine de bătrâni). CRJ a avut o contribuție directă în redactarea Memorandumului, participând la cele 18 reuniuni din cadrul grupului de lucru instituțional, constituit în cadrul Canceleriei Prim-ministrului, alături de reprezentanți ai instituțiilor puterii executive, autorități autonome, structuri independente, reprezentanți ai structurilor profesionale și societății civile. CRJ se va implica în monitorizarea directă a modului în care autoritățile centrale și locale vor pune în aplicare toate măsurile Memorandumului”, potrivit reprezentanților CRJ.
Amintim că România a fost condamnată de CEDO în 17 hotărâri care vizează încălcări ale drepturilor persoanelor cu dizabilități instituţionalizate sau internate în spitale de psihiatrie garantate de art. 2, 3, 6, 8, 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale. Totodată, abuzurile și încălcările flagrante ale drepturilor persoanelor cu dizabilități intelectuale și/sau psihosociale documentate de CRJ în ultimii ani sublinia nevoia urgentă de redactare și adoptare a unui plan de acțiune care să aibă un impact real asupra vieții persoanelor aflate în instituții medicale sau sociale.
Context
În urmă cu 10 ani, CEDO condamna România în cauza „CRJ în numele lui Valentin Câmpeanu” pentru încălcarea art. 2 din Convenție – dreptul la viață (atât sub aspect material, cât şi sub aspect procedural), cât și a art. 13 din Convenție – dreptul la un remediu efectiv și statua necesitatea ca România să ia măsuri generale pentru a se asigura că persoanele aflate în situații similare celei lui Valentin Câmpeanu nu vor mai suferi aceleași încălcări ale drepturilor fundamentale recunoscute de Convenție. Valentin Câmpeanu a decedat în seara zilei de 20 februarie 2004, la câteva luni după ce a împlinit 18 ani.Acesta își petrecuse toată viața în centre pentru copii, respectiv centre de plasament, după ce a fost abandonat la naștere. Curtea reține că dl. Câmpeanu „a fost diagnosticat «întârziere mintală profundă, QI = 30, infecţie cu HIV», a fost încadrat în gradul «grav» de handicap. Ulterior, a prezentat diverse simptome asociate virusului HIV, ca de exemplu tuberculoză pulmonară, pneumonie şi hepatită cronică”. La împlinirea vârstei de 18 ani, printr-o serie de proceduri administrative desfășurate fără ca acesta să participe, să fie consultat sau reprezentat, fără a avea un tutore desemnat, ajunge să fie transferat succesiv între Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare (SPM), județul Dolj și Unitatea Medico-Socială Cetate, fiecare dintre aceste instituții pretinzând că nu poate asigura îngrijirea și tratamentul lui Câmpeanu.
La data de 20 februarie 2004, o echipă de observatori a CRJ s-a prezentat la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare şi a constatat starea în care se afla domnul Câmpeanu. Conform raportului întocmit de membrii CRJ în urma vizitei respective, tânărul se afla singur într-o cameră neîncălzită, doar cu o bluză de pijama şi într-un pat fără lenjerie; nu se putea hrăni singur şi nu se putea deplasa singur la toaletă; personalul SPM a refuzat să-i acorde asistenţă, manifestând teamă să nu contracteze HIV, astfel încât pacientul era hrănit doar cu glucoză în perfuzie. Raportul CRJ concluziona că spitalul nu îi acordase tânărului tratamentul şi îngrijirile cele mai elementare. Domnul Câmpeanu a decedat în seara zilei de 20 februarie 2004.