Maria, fetița cu zâmbet larg și inocență în priviri: „Ce frumos e la proiect!”

Proiectele susținute financiar de Granturile SEE și Norvegiene 2014-2021, prin intermediul Programului Dezvoltare locală, sunt inițiative gândite și realizate de oameni pentru oameni. În această rubrică, ne-am propus să îi aducem în prim-plan pe câțiva dintre aceia pentru care proiectele finanțate de noi înseamnă, cu adevărat, o șansă.

Astăzi, echipa proiectului „CESI – Calitate prin educație școlară incluzivă”, derulat de Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Suceava, ne împărtășește povestea Mariei, elevă a Școlii Gimnaziale din comuna Bosanci, județul Suceava. În pofida lipsurilor, Maria reușește să meargă zi de zi la școală, cu încrederea că educația pe care o primește acolo este șansa ei la un viitor mai bun.

–––––––––––––––––––––––-

Maria are 8 ani și este în clasa a doua. Provine dintr-o familie cu șase copii, în care lipsurile abundă. Însă entuziasmul cu care participă la fiecare activitate a proiectului e de-a dreptul molipsitor. Pofta de lucru, felul în care se implică și modul cum pune întrebări, explică și își ajută colegii, îi antrenează și pe ceilalți copii. O lumină specială îi luminează chipul – se simte valorizată, își exprimă opinia, își susține părerile. Este o fetiță care așteaptă în fiecare moment să fie observată, remarcată pentru istețimea și ambiția ei.

În fiecare zi, Maria parcurge pe jos un kilometru și jumătate, de acasă până la școală. Și tot atâta la întoarcere. Nu lipsește nici dacă plouă, nici dacă ninge. Iarna, pe broboada care îi ferește căpșorul de frig, se așează chiciura sau zăpada. Iar ea nu vine singură, ci le aduce la grădiniță și pe cele două surori ale ei mai mici, pe care le sprijină să nu cadă și cărora le cumpără mâncare pentru gustarea zilnică, de la magazinul aflat în drumul spre școală. Este adevărat că un timp le însoțește și fratele lor, cu un an mai mare. Dar Andrei merge mai repede, pentru a nu întârzia la ore, și nu are timp să-și ajuta surioarele cu piciorușele înfipte în noroi. Fetița intră în clasă cu obrajii roșii, își cere scuze pentru întârziere și trece în bancă, abia așteptând să se așeze pe scaun, pentru că este obosită. Își scoate pachețelul și mănâncă, pentru că acasă nu are timp pentru micul dejun. Apoi răspunde la lecții, iese la tablă, ridică mâna, chiar dacă de cele mai multe ori nu are temele făcute. Apoi tace. Odată, când era în clasa întâi, a adormit. Să înoți în zăpada până la genunchi nu e ușor, chiar dacă ești un copil sănătos și plin de viață.

Un pic mai târziu, la finalul orelor de școală, participând la activitățile din cadrul proiectului, Maria devine curioasă, vrea să afle și că învețe totul. Pe parcursul vizitei la Muzeul Pompierilor din Bosanci, un întreg set de întrebări i-a aparținut, fiind curioasă în legătură cu steagul Formației Civile de Pompieri, uniformele de gală, pompa manuală aflată în muzeu și adusă în sat încă din 1893. Vocea Mariei s-a auzit în permanență, întrebările acesteia curgând una după alta. Este adevărat, se afla în vizită la un muzeu pentru prima dată în viață!

Situația pandemică a ultimilor doi ani nu i-a dat ocazia să meargă în nicio excursie școlară, dar e dornică să o facă. Îi place munca în echipă și aceasta se poate vedea ușor prin modul în care participă la atelierul de arte vizuale și muzică. Este un cititor pasionat, merge aproape zilnic la bibliotecă, acasă, în absența altor cărți, citind doar din Biblie. Nu are televizor, așa că desene animate vede doar pe telefonul mamei. Și atunci doar dacă există semnal, pentru că în vâlceaua în care locuiește, semnalul este slab.

Dintre toate atelierele și cercurile aplicative la care pot participa elevii incluși în proiect, Maria îl iubește mai mult pe cel de caligrafie. Este fascinată de muzicalitatea verbului ”a caligrafia”, înțelegând că scrisul frumos este o artă. Pentru că instrumentul de scris era împrumutat, s-a străduit să îl mânuiască cu mare atenție. A scris foarte multe fișe de antrenament, învățând să-și decoreze literele care formează numele ei.

Abia așteaptă să ne reîntâlnim din nou. „Ce frumos e la proiect!!! Doamna, când ne mai întâlnim?” Ar sta cât mai mult, în fiecare zi, dar nu poate, pentru că surioarele o așteaptă la grădiniță pentru a le ducă în siguranță acasă.

Pentru Maria, copilul cu zâmbet luminos și suflet mare, posibilitatea de a participa la activitățile proiectului este un dar minunat, care îi netezește drumul vieții, deschizându-i cărări de cunoaștere.

Animator școlar, prof. Zenaida Ieremie Școala Gimnazială Bosanci, județul Suceava

––––––––––––––––-

Proiectul “CESI – Calitate prin educație școlară incluzivă” se desfășoară în perioada decembrie 2020 – noiembrie 2022 și este implementat de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Suceava, în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov. Proiectul asigură acces la servicii educaționale de calitate pentru 500 de copii în risc de părăsire timpurie a școlii sau cu cerințe educaționale speciale, din județele Suceava și Brașov. Valoarea grantului alocat proiectului este de 859.554 de euro, fiind oferit de Norvegia, prin Granturile Norvegiene 2014-2021.

Mai multe informații despre proiect puteți obține accesând pagina de Facebook a acestuia.