Am descoperit că pot să încurajez găsirea unor soluții și acolo unde ele par să nu existe, fără a semăna iluzii
Proiectele susținute financiar de Granturile SEE și Norvegiene 2014-2021, prin intermediul Programului Dezvoltare locală, sunt inițiative gândite și realizate de oameni pentru oameni. În această rubrică, ne-am propus să îi aducem în prim-plan pe câțiva dintre aceia pentru care proiectele finanțate de noi înseamnă, cu adevărat, o șansă.
Astăzi, doamna Narcisa Popa, consilier școlar la Școala Gimnazială „Iulian Vesper” din Horodnic de Sus, județul Suceava, școală colaboratoare în cadrul proiectului „CESI – Calitate prin Educație Școlară Incluzivă”, implementat de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Suceava, ne împărtășește experiența sa în lucrul cu elevi aflați în risc de abandon școlar sau cu cerințe educative speciale.
––––––-
Activitatea de consilier școlar în cadrul proiectului „CESI – Calitate prin Educație Școlară Incluzivă” a însemnat pentru mine în primul rând construirea unor relații bazate pe seriozitate și încredere cu elevii din grupul țintă al proiectului, cu ceilalți elevi ai școlii, cu profesorii și conducerea școlii, dar și cu alte persoane care lucrează acolo. Faptul că fiecare are un loc și un rol în sprijinirea activităților din proiect a făcut să simt că aparțin în mare măsură acelui spațiu.
Pe elevii din grupul țintă, cei mai mulți cu risc de abandon școlar și alții cu cerințe educative speciale, am încercat să-i învăț să-și identifice propriile valori și să acționeze în conformitate cu acestea, să-și stabilească obiective pentru educație și carieră, să ia decizii luând în considerare posibilele consecințe pozitive sau negative, să rezolve probleme, să gestioneze conflicte și emoții. Am încercat să găsesc instrumente pentru a crește motivația de a învăța sau capacitatea de a vedea lucrurile în perspectivă, de a realiza un plan de viitor și a de vedea dincolo de prezentul care de multe ori nu le oferea foarte multe oportunități.
Nu a reușit până la capăt, nu a reușit cu toți. Dar se pot număra și destule rezultate pozitive. Asta și pentru că nu doar ei, copiii și nici doar ei, părinții, au avut de învățat, ci și eu.
Am învățat, mai mult decât din alte experiențe, să privesc lucrurile din perspectiva celuilalt, înainte de a proiecta o activitate. Pentru că pare simplu, de exemplu, să motivezi un elev să vină la școală, vorbindu-i despre oportunitatea de a-și alege profesia/meseria pe care ar putea să o practice în viitor pentru a-și asigura din punct de vedere material existența, dar cum să funcționeze un asemenea demers pentru un copil care nu și-a văzut niciodată părinții mergând la serviciu? Sau de ce ar învăța un elev spre final de gimnaziu, chiar dacă are potențial, pentru a avea rezultate școlare bune, atunci când știe că familia nu-l va susține să meargă la liceu?
Așa că a fost nevoie de alte idei și metode. Și de aici a rezultat importanța stabilirii de legături cu părinții. Unii au venit, la alții am ajuns. I-am văzut la ei acasă, am obținut promisiuni, am văzut zâmbete pe fețe de copii. Pentru că un alt lucru pe care poate nu l-am învățat acum, dar cu siguranță mi l-am confirmat este că sunt mai multe căi pentru a ajunge într-un anumit loc, altfel spus există mai multe metode prin care un obiectiv poate fi atins, iar dacă una sau mai multe metode nu funcționează, asta nu trebuie să ducă la abandonarea scopului și mai ales a oamenilor.
Am descoperit că pot să încurajez găsirea unor soluții și acolo unde ele par să nu existe, fără a semăna iluzii. S-a întâmplat în excursia la care au participat elevii din grupul țintă, în incinta Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, când băiatul serios și cu note bune, dar cu risc de abandon școlar din cauza dificultăților familiale și care ar putea fi totuși primul din familia lui care să depășească limita celor 8 clase, a întrebat ce drum trebuie parcurs pentru a ajunge la facultate. Primul răspuns (evident: finalizarea cursurilor gimnaziale, evaluare națională, liceu, bacalaureat) l-a făcut să-și coboare privirea și să devină îngândurat. Apoi, i-am spus că nu e absolut necesar ca aceste etape să fie parcurse neîntrerupt. Că poate aștepta să devină independent financiar, găsindu-și un loc de muncă după absolvirea a 10 clase sau a unei școli profesionale și apoi să-și continue studiile. (În acest moment ar trebui să subliniez un lucru știut: comunicarea nonverbală este mai puternică și mai autentică decât cea verbală.) În privirea lui, în postură, în mimică – am văzut atunci aprobare, am văzut un plan de viitor, am văzut SPERANȚĂ.
Se vede că, mai presus de toate, experiența de a lucra în proiect m-a învățat să gândesc și să acționez în spirit olimpic: „Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Continuă!” Cu iubire…
Textul aparține doamnei Narcisa Popa, consilier școlar la Școala Gimnazială „Iulian Vesper” din Horodnic de Sus, județul Suceava
––––––––––––-
Proiectul “CESI – Calitate prin Educație Școlară Incluzivă” se desfășoară în perioada decembrie 2020 – noiembrie 2022 și este implementat de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Suceava, în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov. Proiectul asigură acces la servicii educaționale de calitate pentru 500 de copii în risc de părăsire timpurie a școlii sau cu cerințe educaționale speciale, din județele Suceava și Brașov. Valoarea grantului alocat proiectului este de 859.554 de euro, fiind oferit de Norvegia, prin Granturile Norvegiene 2014-2021.
Mai multe informații despre proiect puteți obține accesând websiteul acestuia.